O intervenție chirurgicală radicală, dar necesară în multe scenarii clinice complexe, histerectomia vine la pachet cu o mulțime de riscuri și schimbări în viața femeii. Recuperarea după histerectomie nu e deloc ușoară, e nevoie de răbdare și de timp, dar dacă abordările medicale și chirurgicale au fost corecte, aceasta se poate reduce mult, cu riscuri minimizate pe termen lung.
Viața după histerectomie are, în general, trei direcții principale: recuperare, evaluare și gestionare de riscuri, precum și schimbări apărute în viața de zi cu zi, așteptate sau neașteptate. Cu ajutorul medicilor specialiști și al unei discipline de fier, pacienta care a trecut prin histerectomie are o șansă să ajungă din nou la o viață aproape normală.
La ce să se aștepte pacientele imediat după operație și cum decurge recuperarea? Iată două întrebări la care vom oferi răspunsuri clare în rândurile ce urmează.
Ce este histerectomia și când este recomandată?
Histerectomia este o procedură medicală chirurgicală, ginecologică, complexă, în care se îndepărtează uterul. Se pot îndepărta și alte organe sau țesuturi pelvine, în funcție de tipologia intervenției.
Există trei tipuri de histerectomie: parțială sau subtotală (supracervicală), cu îndepărtarea corpului uterin, fără cervix; totală, cu îndepărtarea uterului și a cervixului; totală cu salpingo-ooforectomie unilaterală, cu îndepărtarea uterului, a cervixului, a unui ovar și a unei trompe uterine.
În cazuri clinice extreme, când se detectează celule canceroase, se recomandă o histerectomie radicală (cu salpingo-ooforectomie bilaterală), în care se îndepărtează uterul, cervixul, trompele uterine și ovarele, treimea superioară a vaginului și o parte din țesutul parametrial și ganglionii limfatici înconjurători.
Anatomia sistemului reproducător, dimensiunea uterului, diagnosticul și experiența echipei de chirurgi vor influența alegerea metodei de intervenție în caz de histerectomie:
· Histerectomia vaginală – se îndepărtează chirurgical uterul prin vagin, recuperarea este mai rapidă, timpul de spitalizare e redus;
· Histerectomia laparoscopică – se fac niște incizii în abdomen și se introduce un laparoscop și instrumentele chirurgicale, urmând ca uterul să fie îndepărtat în bucăți mici prin inciziile abdominale sau prin vagin. Apar frecvent simptome tipice de durere, pierdere de sânge, iar riscul de infecție există, dar recuperarea este ceva mai rapidă. Se recomandă la pacientele care prezintă cicatrici din intervenții anterioare, infecții sau endometrioză;
· Histerectomia robotică – un braț robotic face toate mișcările necesare pentru operație, fiind comandat de un medic specialist de la o consolă. Nu se mai pierde atât de mult sânge, durerea e redusă, iar recuperarea e mult mai rapidă decât la metodele clasice de intervenție chirurgicală;
· Histerectomia abdominală (deschisă) – se realizează o incizie în abdomenul inferior și se îndepărtează uterul. Se recomandă doar la un uter foarte mare sau când se suspectează cancerul.
În literatura de specialitate, îndepărtarea trompelor uterine (salpingectomia) pentru a reduce riscul pe parcursul vieții de a dezvolta cancer ovarian, chiar și când ovarele rămân în corp, este printre cele mai bune și mai sigure abordări când se discută despre histerectomie.
Când se recomandă histerectomia și cât de dificilă este recuperarea după operație?
Până la histerectomie, medicii specialiști vor recomanda tratamente alternative și doar dacă nimic nu funcționează se ajunge la operație. În general, o histerectomie este indicată și reprezintă soluția cea mai bună pentru:
· Fibroame uterine – tumori benigne uterine ce duc adesea la sângerări și anemie;
· Sângerare vaginală anormală sau abundentă;
· Durere pelvină severă/cronică, cu origine uterină;
· Endometrioză severă/avansată;
· Prolaps uterin – duce frecvent la incontinență urinară sau simptome de golire rectală/incontinență;
· Cancer cervical, ovarian sau uterin;
· Afecțiuni ale mucoasei uterine: hiperplazia sau adenomioza;
· Complicații severe la naștere, rupturi uterine;
· Prevenție oncologică la persoane cu risc crescut;
· Afecțiuni grave de urgență;
· Afirmare de gen, cu îndepărtarea organelor principale din sistemul reproducător feminin.
Histerectomiile devin o variantă de luat în considerare pentru femeile aflate la vârsta reproductivă (cu păstrarea ovarelor, pentru a evita menopauza chirurgicală precoce) sau pentru femeile cu un cancer ginecologic deja diagnosticat, ce necesită o abordare radicală. Pacientele aflate la postmenopauză pot efectua astfel de intervenții complexe, dar cu monitorizare strictă – e nevoie de îngrijiri suplimentare după menopauză pentru a se evita complicațiile.
Înainte de orice decizie radicală se discută cu medicul toate opțiunile alternative (medicație, embolizare, ablație endometrială, miomectomie) și abia la final se ia o decizie clară.
Recuperarea după histerectomie depinde mult de tipul de abordare chirurgicală folosit în sala de operație.
Internarea în caz de histerectomie durează 1-5 zile, abordările vaginală și laparoscopică permițând externarea în aceeași zi sau a doua zi, în timp ce o histerectomie abdominală înseamnă deja 2-3 nopți în spital, cel puțin. Dacă pacienta merge în siguranță, urinează normal, nu are dureri extreme și se alimentează normal fără greață, externarea se poate face și mai rapid.
În prima săptămână de la externare, pacienta va avea oboseală, gaze, sângerare ușoară și va avea nevoie de multă odihnă. Sângerările ușoare și scurgerile maronii pot dura până la câteva săptămâni și sunt normale; absorbantele se folosesc în continuare, fără tampoane interne.
La două săptămâni de la histerectomie se reia rutina normală, cu atenție la efort, oboseală și alte simptome atipice. Energia revine treptat în săptămânile 3 și 4, cu recomandarea de plimbări, dar cu evitarea ridicării de greutăți și a actelor sexuale.
Săptămânile 5-6 după histerectomie și externare aduc diminuarea durerii și a disconfortului, dar exercițiile intense și ridicarea greutăților mari trebuie amânate până spre săptămâna 6-8 din perioada de recuperare.
Cât despre condusul auto, acesta se poate încerca doar când pacienta stă confortabil pe toată durata călătoriei, poartă centura de siguranță peste abdomen fără durere, nu mai ia analgezice opioide și poate frâna rapid.
Ridicarea greutăților, actul sexual și efortul fizic intens sunt permise doar după ce chirurgul confirmă vindecarea bontului vaginal — în relațiile intime, penetrarea vaginală pune presiune directă pe cicatricea internă.
Firele sau agrafele chirurgicale se îndepărtează de obicei la 7-10 zile după operație (dacă nu sunt resorbabile).
În total, durează 6-8 săptămâni pentru recuperarea totală după o histerectomie abdominală, cu o perioadă mai scurtă pentru chirurgia vaginală sau laparoscopică — recuperarea după histerectomia vaginală durează trei-patru săptămâni.
Pentru intervenții mai complexe, recuperarea e și mai lungă, până la câteva luni, în funcție și de procedurile chirurgicale, și de motivele efectuării histerectomiei.
Riscurile histerectomiei și schimbările apărute în viața femeii după operație
Riscurile pot fi grupate în funcție de tipul intervenției chirurgicale. La o histerectomie abdominală, riscurile principale includ hemoragia care necesită transfuzie de sânge, pe lângă lezarea vezicii urinare și/sau a ureterului, tulburările pe termen lung ale funcției vezicii urinare sau lezarea intestinului.
Tromboza venoasă sau embolia pulmonară, dehiscența bontului vaginal (în special dacă există infecție sau traumă în zonă), abcesul/infecția pelvină gravă și formarea de hernie incizională sunt alte riscuri generale la operațiile de tip histerectomie.
Riscurile minore sunt și cele mai des întâlnite la histerectomii. De la inflamație, infecții ușoare (toracice, ale tractului urinar) și până la hematoame/vânătăi la nivelul oricărei plăgi de pe abdomen sau din vagin și aderențe, oricare ar putea să apară după histerectomie.
Chirurgia vaginală este asociată cu rezultate excelente și mai puține complicații parietale comparativ cu histerectomia deschisă.
Pe termen lung, histerectomia poate crește riscul de evenimente cardiovasculare, necesitatea unei intervenții chirurgicale ulterioare, insuficiență ovariană precoce și menopauză, depresie și alte efecte. Complicații pelvine funcționale, prolaps al bontului vaginal/organelor pelvine, incontinență urinară, disfuncție intestinală, fistule ale organelor pelvine și disfuncție sexuală apar în cazuri izolate, în funcție și de modul în care a decurs operația.
În afara acestor complicații, schimbările în viața femeii după histerectomie sunt unele majore. Schimbările permanente și imediate sunt la nivel de fertilitate (infertilitatea definită prin pierderea capacității de gestație uterină) și menstruație (nu mai apar deloc menstruațiile). Menopauza chirurgicală (dacă se îndepărtează ambale ovare), bruscă și intensă, este o schimbare hormonală tipică histerectomiei cu ovarectomie bilaterală; pacienta intră imediat în menopauză și poate avea simptome specifice pe lângă efectele uzuale ale intervenției.
Chiar dacă se păstrează ovarele, capacitatea de a rămâne însărcinată se pierde; deși ovarele produc hormoni în continuare, menopauza poate surveni ușor mai devreme decât la vârsta tipică.
Simptomele tipice pentru astfel de modificări în corp sunt: bufeuri, transpirații nocturne, depresie, uscăciune vaginală, insomnie și oboseală de intensitate mai mare.
Funcția ovarelor poate fi influențată chiar și fără îndepărtarea lor. Alimentarea cu sânge a acestor organe poate fi afectată temporar sau alterată prin ligaturarea arterelor uterine, astfel că producția hormonală poate scădea. Mai mult, ovarele pot intra în insuficiență mai devreme după histerectomie, ajungându-se la o scădere treptată a nivelului de estrogen.
O femeie care suferă o histerectomie cu ooforectomie bilaterală sub vârsta de 40 de ani ajunge imediat la menopauză prematură, care poate crește riscul de osteoporoză, declin cognitiv și boli de inimă.
Sănătatea osoasă și cea cardiovasculară pe termen lung sunt influențate dacă apare deficitul estrogenic prematur. Se poate pierde masă osoasă și poate crește riscul de boală cardiacă ischemică; incontinența urinară temporară poate fi gestionată/prevenită prin exerciții regulate ale musculaturii podelei pelvine.
Sexualitatea și intimitatea sunt afectate parțial. Funcția sexuală rămâne neafectată conform unor studii, libidoul și plăcerea sexuală fiind la fel, dar alte studii arată faptul că pot apărea pierderea contracțiilor uterine orgasmice și diminuarea plăcerii în timpul relațiilor intime. Modificările anatomice locale și uscăciunea vaginală pot complica problema, penetrarea devenind inconfortabilă.
Păstrarea sau îndepărtarea cervixului nu modifică semnificativ satisfacția sexuală conform ghidurilor clinice actuale, însă menținerea sa poate asigura continuitatea anatomică cervicală.
De departe, impactul psihologic și emoțional este deosebit de important după histerectomie. Riscul de depresie e existent, la fel și cel de variații ale stării emoționale.
Calitatea vieții se îmbunătățește semnificativ pentru pacientele simptomatice care au trecut prin histerectomie pe termen mediu și lung. Se evaluează această îmbunătățire cu o serie de chestionare specifice pentru fibroame uterine (cum ar fi UFS-QOL), la 6-12 luni după intervenție.
Schimbările fizice funcționale pe termen lung și modificările structurate pelvine pot fi prezente. Simptomele asociate cu menopauza pot apărea dacă ovarele sunt îndepărtate, funcția sexuală poate suferi modificări, iar riscul de prolaps al bontului vaginal și de insuficiență ovariană precoce este descris în literatura clinică.
În cadrul spitalelor, clinicilor și hyperclinicilor MedLife din toată țara, pacientele care au nevoie de o histerectomie din varii motive pot apela la medici specialiști în obstetrică-ginecologie și la ginecologi oncologi pentru astfel de intervenții chirurgicale cu rezultate excelente. Echipele mixte de medici cu experiență vastă evaluează fiecare caz în parte și stabilesc, după ce văd rezultatele de la analize, investigații, teste și simptomele prezentate, ce fel de abordare chirurgicală vor avea.
Se vor recomanda de la ecografii transvaginale, biopsii de endometru sau teste Papanicolau până la CT sau RMN pelvin, toate pentru a ajuta medicul chirurg ginecolog să realizeze operația în deplină siguranță pentru pacientă.
Abordarea abdominală, laparoscopică sau robotică depinde de cazurile prezentate și de complexitatea lor, de diagnostice și de planurile de intervenție stabilite în cadrul analizei cazurilor prezentate la MedLife.
Cu aparatură modernă, de ultimă generație, programări rapide la intervenții și consult, analize, investigații complexe și echipe de medici disponibile oricând pentru operații de urgență, MedLife este locul unde pacienta cu probleme ginecologice va găsi răspunsuri și un cadru perfect pentru o șansă la o viață cât mai normală și fără disconfort.
